Terapia cu ajutorul dansului consta in folosirea miscarilor coregrafice sau improvizate ca o modalitate de tratare a problemelor de natura sociala, emotionala, cognitiva si fizica. De-a lungul anilor, oamenii din numeroase culturi au folosit dansul ca un mijloc de exprimare a emotiilor puternice, de istorisire a diferitor povestiri, de tratare a bolilor, de sarbatorire a anumitor evenimente importante si de mentinere a legaturilor in cadrul comunitatii. Acest tip de terapie pune in valoare puterea de miscare intr-un cadru terapeutic si o foloseste pentru a contribui la imbunatatirea starii de sanatate a individului. Dansul ca terapie a luat fiinta ca o imbinare intre dansul modern si psihiatrie. Initiatoarea acestei terapii a fost Marian Chase (1896-1970), care a studiat dansul la New York, inainte de a-si construi propriul sau studio in Washington, DC, in anii ’30. Cum lectiile de dans ale lui Chase au oferit posibilitati unice de autoexprimare, comunicare si interactiune in grup, psihiatrii din Washington au inceput sa-si trimita pacientii la ea. La mijlocul anilor ’40, Chase oferea cursuri si demonstratii si curind alti dansatori profesionisti i-au urmat exemplul, folosind dansul pentru a-i ajuta pe oamenii ce sufereau de numeroase probleme de ordin emotional, mental sau fizic. De-abia in 1966, dupa ce a luat fiinta Asociatia americana de terapie cu ajutorul dansului (ADTA), terapia cu ajutorul dansului a cistigat recunoasterea unanima. Astazi aceasta asociatie numara aproape 1200 de membri in 46 de state americane si 20 de tari din lume.
Premisele terapiei cu ajutorul dansului
Terapia cu ajutorul dansului se bazeaza pe premisa ca trupul si mintea interactioneaza permanent. Terapeutii din acest domeniu sint de parere ca problemele mentale si emotionale sint adesea retinute in organism sub forma unei tensiuni musculare si a unor stiluri de miscare fortata. Dimpotriva, ei cred ca starea organismului poate afecta atitudinea si sentimentele persoanei in cauza, atit in mod pozitiv, cit si in mod negativ. (more…)