Simptomele specifice gripei A H1N1

Simptomele infecţiei cu gripă A H1N1 pot include simptome asemănătoare gripei sezonieră:

-          Febră, de obicei mare, dar, spre deosebire de gripa sezonieră, uneori poate fi absentă;

-          Tuse;

-          Nas înfundat sau secreţii nazale;

-          Dureri în gât;

-          Dureri musculare;

-          Dureri de cap;

-          Frisoane;

-          Oboseală, care poate fi în unele cazuri extremă;

-          Diaree şi vărsături, mai frecvente decât în cazurile gripei sezoniere.

Simptomele mai grave ale infecţiei cu gripa A H1N1 ar putea include pneumonie şi insuficienţă respiratorie.

Persoane cu risc crescut de infectare cu gripă A H1N1

În cazul gripei sezoniere, copiii şi persoanele în vârstă sunt de obicei considerate a fi supuse celui mai mare risc de infecţii grave, împreună cu persoanele ce suferă de probleme medicale cronice.Grupurile cu risc ridicat de infectare cu gripa A H1N1, ce pot fi puşi în pericol de infecţiile serioase sunt puţin diferite şi pot include:

-          Femeile însărcinate;

-          Persoanele cu probleme medicale cronice, cum ar fi boli pulmonare cronice, precum astm bronşic, boli cardiovasculare, diabet şi imunosupresie;

-          Copii şi adulţi obezi.

Este important de reţinut faptul că, spre deosebire de gripa sezonieră, mai mult de jumătate din cazurile de spitalizare şi un sfert din decesele cauzate de gripa A H1N1 sunt tineri sub 25 de ani.

Simptome grave ale gripei A H1N1

Simptomele mult mai grave care ar putea indica faptul că o persoană este infectată cu gripa A H1N1 şi are nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă sunt:

-          Respiraţie rapidă sau probleme de respiraţie;

-          Piele de culoare gri-albăstrui;

-          Vărsături severe sau persistente;

-          Un aport insuficient de lichide;

-          Trezire din somn greoaie sau întârzieri ale reacţiilor;

-          Simptomele gripei se îmbunătăţesc, dar revin cu febră şi tuse severă.

Ce trebuie să ştiţi despre gripa A H1N1

Gripa A H1N1 se răspândeşte prin contact direct cu secreţiile respiratorii ale unei persoane infectate cu gripa A H1N1, spre exemplu atunci când cineva tuşeşte sau strănută în apropiere.

Persoanele cu gripă A H1N1 sunt contagioase cu o zi înainte şi până la şapte zile după ce început să fie afectaţi de simptomele gripei A H1N1.

Picăturile provenite din tuse sau strănut pot contamina şi obiecte cum ar fi mânerele de uşă, paharele de apă şi alte suprafeţe cu care intră în contact un număr mare de oameni.

Când trebuie să mergem la medic

O persoană ar trebui să solicite asistenţă medicală atunci când experimentează dificultăţi sau probleme de respiraţie, sau în cazul în care febra persistă mai multe de trei zile. Pentru părinţii cu un copil mic care este bolnav, se impune solicitarea asistenţei medicale în cazul în care copilul are respiraţia rapidă, febră continuă sau crize convulsive.

Cum să ne protejezăm de virusul gripei A H1N1

Gripa AH1N1 se transmite pe calea aerului sau prin contactul cu o persoană care are gripă AH1N1, sau cu lucrurile infectate de o persoană bolnavă. Gripa nouă este similară gripei sezoniere: atât ca transmitere cât şi ca simptome.

Gripa  AH1N1 se transmite în specia lprin picăturile expulzate de bolnav prin vorbire, strănut sau tuse. Pentru a preveni infectarea trebuie evitată apropierea de persoane cu simptome care se aseamănă celor gripale, dar şi luarea altor măsuri de prevenţie. Distanţa minimă care trebuie păstrată faţă de persoanele care prezintă simptome de gripă este de aproximativ 1 metru.

Prevenţia apariţie gripei  AH1N1 constă în măsuri de igienă personală. Oamenii trebuie să evite să-şi atingă gura şi nasul. Mâinile trebuie curăţate bine cu apă şi săpun. Altă metodă eficientă de prevenţie împotriva pentru gripei AH1N1 este dezinfecţia regulată a mâinilor cu alcool sanitar.

Obiceiurile sănătoase, un atu împotriva gripei AH1N1

Prevenţia gripei AH1N1 constă şi în evitarea contactului strâns cu persoanele care ar putea fi bolnave, iar timpul petrecut în zonele aglomerate trebuie limitat cât mai mult posibil. De asemenea, în spaţiul de locuit este importantă îmbunătăţirea fluxului de aer, prin deschiderea  ferestrelor.  

Prevenţia gripei A H1N1 se poate realiza şi prin menţinerea unor obiceiuri alimentare sănătoase. Consumul de alimente nutritive, o hrană bogată în vitamine şi minerale, o activitatea fizică susţinută şi un somn odihnitor şi liniştit sunt ingredientele necesare acestei profilaxii.

Folosiţi corect masca de protecţie!

Conform reprezentanţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, persoanele care nu sunt infectate cu virusul gripei AH1N1 nu trebuie să poarte mască. ”Dacă vă aflaţi în preajma unei persoane bolnave este indicat să purtaţi o mască de protecţie. Masca trebuie să acopere gura şi nasul. Atunci când vă îndepărtaţi de persoana bolnavă scoateţi masca şi spălaţi-vă imediat pe mâini. Folosirea corectă a măştii este esenţială. Utilizarea incorectă creşte şansa de răspândire a infecţiei”, se arată pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Gripa AH1N1 a făcut peste 6000 de victime la nivelul întregii planete, motiv pentru care oamenii caută tot felul de metode de a se proteja împotriva acestui virus gripal. Specialiştii avertizează că folosirea incorectă a măştii poate creşte riscul de transmiterea infecţiei cu virusul gripal A H1N1. De aceea, purtarea acesti măşti trebuie combinată cu alte măsuri de ordin general care ajută la prevenirea transmiterii gripei AH1N1 de la un om la altul.

În timpul folosirii, masca nu trebuie atinsă. De asemenea, de fiecare dată când atingeţi o mască utilizată, pentru îndepărtarea ei de pe faţă sau pentru spălarea ei, mâinile trebuie curăţate cu apă şi săpun sau trebuie dezinfectate cu alcool sanitar.

Prevenţia gripei AH1N1 prin ultilizarea măştilor, impune ca de fiecare dată când masca se umezeşte aceasta să fie schimbată. Măştile de unică folosinţă nu trebuie reutilizate ci trebuie aruncate după fiecare utilizare. Deşi mulţi oameni folosesc pe post de barieră alternativă împotriva infecţiei măşti de stofă sau hârtie, eşarfe sau fulare aşezate peste nas şi gură, specialiştii spun că nu există informaţii care să susţină eficienţa lor. În cazul acestor bariere alternative după utilizare trebuie aruncate, iar dacă sunt din pânză trebuie spălate cu detergent.

Cum îşi da seama o fată dacă are BTS?

1. Observi o scurgere neobişnuită din vagin
2. Simţi durere în regiunea pelviană, arsuri, mâncărimi, iritaţie în jurul vaginului
3. Ai sângerări în afara perioadei tale menstruale
4. Simţi durere când urinezi sau la contact sexual
5. Dacă secreţia îşi schimbă culoarea, mirosul (devine neplăcut), consistenţa, abundenţa

Cum îşi dă seama un băiat dacă are BTS?
1. secreţie din penis în cantităţi neobişnuite, cu culoare şi miros neobişnuite
2. senzaţie de usturime în penis în timpul urinării şi imediat după
3. iritaţii, răni, verunce pe penis sau în jurul lui
4. mâncărimi sau umflături în zona genitală sau în alte părţi ale corpului

Dacă consideri că ai o boală transmisibilă sexual, mergi la medic imediat, astfel încât să ţi se facă analize şi să fii tratată (poţi merge la medicul de familie, la un medic generalist, la un medic de planificare familială, la un ginecolog sau la un specialist în boli dermato-venerice). Chiar dacă simptomele au dispărut, BTS rămâne în corp până când este tratată. BTS nu se transmit prin strângerea mâinii, îmbrăţişare sau de la toaletă.
De cele mai multe ori BTS sunt răspândite prin contact sexual vaginal, oral sau anal. Mulţi oameni cu o boală transmisibilă sexual nu prezintă simptome, deci nu poţi spune dacă partenerul tău sexual are sau nu o BTS. Ce poţi face pentru a preveni o boală cu transmitere sexuală?
Lipsa unui contact sexual.

Dacă ai contact sexual poţi reduce şansele BTS dacă:
1. Ai un singur partener sexual
2. Partenerul tău sexual nu se droghează
3. La fiecare act sexual foloseşti prezervative
4. Partenerul tău sexual nu mai are alţi parteneri
5. Nu foloseşti ace pentru injectarea drogurilor

CUM SE MANIFESTA HIPERTIROIDIA?

Hipertiroidia apare datorita excesului de hormoni tiroidieni iodati sau hipereactivitatii receptorilor. Desi boala poate aparea la orice varsta, este mai frecventa la adultii tineri si de varsta mijlocie. Forma cea mai comuna de hipertiroidie este boala Basedow. Hipertiroidia poate avea consecinte grave in cazul in care nu este tratata.
Excesul de hormoni tiroidieni se manifesta prin:
pierdere in greutate, termofobie, hipersudoratie, polidipsie, astenie, prurit;tahicardie, fibrilatie atriala, insuficienta cardiaca cu debit scazut;oboseala, nervozitate, iritabilitate, tremuraturi ale extremitatilor, astenie musculara;tegumente calde, umede, fine, onicoliza, par moale si fin, uneori caderea parului, edeme la membrele inferioare;apetit crescut, hipermotilitate intestinala;diminuarea potentei si ginecomastie la barbati, oligomenoree (menstruatii rare, neregulate si lungi), spaniomenoree (alungirea treptata a intervalului care separa fluxurile menstruale), amenoree (absenta mestruatiei) la femei.
Tratamentul hipertiroidiei se face in functie de cauza bolii, starea fizica a pacientului, varsta si severitatea afectiunii. Acesta include: iod radioactiv, medicamente antitiroidiene, betablocante, tratament chirurgical (tiroidectomie).

CUM SE MANIFESTA HIPOTIROIDIA?

Hipotiroidia este una dintre cele mai frecvente afectiuni tiroidiene, cu predominenta la sexul feminin. Hipotiroidia poate fi primara, secundara sau tertiara, organul primar afectat fiind tiroida, hipofiza, respectiv hipotalamusul.

Consecintele deficitului de hormoni tiroidieni asupra diverselor aparate si sisteme:

crestere in greutate, intoleranta la frig, anemie hipocroma;debit cardiac scazut, bradicardie (scaderea frecventei cardiace);crampe musculare dureroase, lentoare a contractiei si relaxarii musculare;sindroame depresive, apatie, somnolenta, scadera memoriei;tegumente galbene, uscate, aspre si reci, par uscat si raR, unghii striate, casante;peristaltism intestinal redus, constipatie, hipotonie a veziculei biliare;menstruatii neregulate, infertilitate;voce ragusita.Forma tipica de hipotiroidie prezinta majoritatea manifestarilor descrise anterior. Tiroida este de obicei nepalpabila. Tratamentul hipotiroidiei, indiferent de forma sa clinica, este substitutiv, prin administrarea de hormoni tiroidieni. Tratamentul trebuie sa fie progresiv, mai ales la varstinici si in caz de hipotiroidie severa. Doza de hormoni tiroidieni ce va fi administrata, se stabileste in functie de severitatea deficitului hormonal a fiecarui bolnav.

Diagnosticul afectiunilor tiroidiene se stabileste:
pe baza anamnezei, a examenului atent a bolnavuluidozarea TSH si a hormonilor tiroidieni (T3, T4)radioiodocaptarea si scintigrama sunt uneori necesare mai ales pentru stabilirea etiologiei

DICTIONAR
Oligomenoree: mentruatii rare, neregulate si lungi.Spaniomenoree: alungirea treptata a intervalului care separa fluxurile menstruale.Amenoree: absenta mentruatiei.

Sursele de infectie pentru alimente sunt diverse si anume: omul, animalele, pasarile, insectele si rozatoarele care transmit indirect si complex microbii. Aceasta cale de transmitere include lantul intreg de la sursa pana la consumator. Unii autori l-au mai denumit si “lantul frigului” pentru ca mai e nevoie de anumite conditii in care microbii sa se dezvolte. Pentru ca un germene sa devina patogen si sa genereze toxiinfectiile alimentare are nevoie de dezvoltare la temperatura de 8-15 grade Celsius, timp de 4-12 ore. Aceste conditii suprapuse pe un teren mai putin rezistent al organismului si cu o virulenta crescuta a agentului patogen, pot genera toxiinfectii alimentare de la forme usoare pana la cele grave. Practic, orice microorganism multiplicat in aliment poate da forma de boala. Cei mai frecventi germeni sunt: cocii enterotoxigeni (Stafilococ); enterobacteriile (Salmonele, Shighele, Escherichia coli, Proteus); bacili sporulati aerobi (Bacillus cereus); anaerobi (Clostridium perfringens, Clostridium botulinum).

Mecanismul de actiune a microorganismelor este ori direct prin toxina dezvoltata in aliment, ori prin producerea acesteia in organism la nivelul mucoasei intestinale. Acest ultim mecanism explica de ce unele persoane care au consumat acelasi aliment contaminat fac boala si unele nu. Pe de alta parte, prezenta simptomelor depinde de anumiti factori intrinseci ai individiului: imunitate, reactii alergice alimentare, varsta mica sau inaintata, aciditatea gastrica, modalitatea proprie de a manca.

Semnele si simptomele ce apar in cadrul toxiinfectiilor alimentare

Sindroamele clinice ce apar sunt, adesea, cele digestive si anume: greata, varsaturi, diaree de la 1-2 ore de la ingestie pana la 8-16-48 si chiar 72 ore. Acest lucru este in functie de tipul microorganismului ce provoaca suferinta. Crampele abdominale, flatulenta si unele forme de pareze sunt apanajul formelor mai grave ale infestarii, care necesita adresabilitate de urgenta la o unitate sanitara. Starea febrila apare cand virulenta microbului este mai mare si gradul de rezistenta a individului este mai mica.
Inainte de a va recomanda masuri de tratament si profilaxie, as vrea sa va atrag atentia: orice manifestare clinica, descrisa mai sus, care apare la un copil mai mic de 1 an, la batrani si la cei care au boli cronice, impune adresarea catre un centru de consult si tratament de specialitate (cabinet de familie, spital) pentru a preintampina o evolutie nevaforabila.

TRATAMENT

Odata aparuta simptomatologia, sunt necesare masuri de combatere prin tratament simptomatic: antiemetice pentru greata, propulsive pentru varsaturi, inhibitoare ale peristaltismului pentru diaree. Medicatia din aceste grupe poate fi recomandata de farmacist sau medic dupa o scurta anamneza. Simptomul care trebuie combatut indiferent de forma bolii este cel al deshidratarii prin administrare de solutii pentru reechilibrare electrolitica. In farmacii, se gasesc mai multe tipuri de solutii de rehidratare, in functie de concentratia in glucoza, sodiu si potasiu.

PREVENTIE

Elementul principal si primordial in prevenirea toxiinfectiilor alimentare este regula de pregatire si pastrare a alimentului.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda urmatoarele:
alegerea unor alimente corect prelucrate;prelucrarea corecta si consumarea alimentelor imediat dupa prelucrare;evitarea contactului intre alimentele gatite si cele crude;spalarea repetata a mainilor;pastrarea curateniei pe suprafetele unde se gateste;folosirea exclusiva a apei potabile la prepararea alimentelor;anuntarea oricarui incident mic de acest fel la o unitate publica alimentara pentru prelucrarea sanitara a focarului.

CUM SA ALEGEM PRODUSELE DE PROTECTIE SOLARA PENTRU COPII?

Protectia pielii impotriva radiatiilor UVB: indicele SPF UVB
Indicele SPF UVB (Factor de Protectie a Pielii) indica eficacitatea de protectie a pielii impotriva radiatiilor UVB. Conform cu acest indice, produsele de protectie solara sunt grupate in 4 categorii:

Nivelul de protectie Indice SPF
Protectie scazuta 6-10
Protectie medie 15-20-30
Protectie ridicata 50
Protectie foarte ridicata 50+
Protectia pielii impotriva radiatiilor UVA
Protectia impotriva radiatiilor UVA este indicata de catre logo-ul UVA. Aceasta protectie trebuie sa se afle in echilibru cu termenii de protectie impotriva radiatiilor UVB (raport protectie UVB/UVA = 3).
Garantia calitatii si sigurantei
Un produs bun foto-protector trebuie sa atinga urmatoarele standarde de calitate:
FotostabilitateToleranta ridicata – fara alcool – fara parfumRezistenta la apa / transpiratie.

RECOMANDARI PENTRU PIELEA SENSIBILA

Delicate, fragile sau intolerante, toate tipurile de piele necesita o protectie solara adaptata. Pielea copilului tau este fragila, mai subtire decat a ta, este in mod particular vulnerabila la soare. De aceea, este vital sa dai copilului tau protectia solara cu eficacitate optima impotriva radiatiilor solare daunatoare. Aceasta fragilitate poate fi intensificata (piele cu tendinta atopica sau piele hipersensibila, fototip deschis etc.) si sa conduca la intoleranta, mai ales la anumite filtre chimice, parfum artificial, coloranti sau anumiti conservanti, cum ar fi parabenii. In acest caz, trebuie sa alegi un produs de protectie solara special formulat si adaptat pielii intolerante.
Folositi o gama de produse special adaptate tuturor tipurilor de piele sensibila ce asigura:
Protectie optima cu dubla protectie, atat la suprafata, cat si in profunzime:La suprafata: protectie foarte ridicata SPF UVB 50+ si UVA, precum si o actiune de refacere a barierei cutanate.In profunzime: pastreaza apararea naturala a pielii si protejeaza impotriva eventualelor deteriorari celulare cauzate de expunerea la soare.
O garantie a tolerantei cutanate mari, pentru a minimiza riscul de reactii alergice, este alegerea produselor de protectie:
fara parfum, fara alcool, fara coloranti artificiali;testate sub supraveghere dermatologica in conditii reale de utilizare;hipoalergenice;adaptate vietii copiilor;care au rezistenta la apa si transpiratie si vizibile dupa aplicare pentru o protectie optima;cu o textura placuta si fluida.

• Migrena este definită ca o durere intensă de cap (cefalee), cu o durată de 4 până la 72 de ore şi care are caracter recidivant (se repetă).
• Migrenele pot fi considerate o afecţiune, care trebuie tratată ca atare. Este important consultul medical de specialitate, deoarece medicul poate recomanda diferite medicamente care pot atenua cefaleea intensă asociată migrenelor.
• Potrivit datelor statistice, 85 % din populaţia planetei noastre au suferit măcar o dată în viaţă de migrenă.
• Cel mai adesea victimele migrenei sînt persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani.
• De obicei, se manifestă printr-o durere intensă care pulsează, localizată într-una dintre părţile capului, de asemenea de greaţă, neputinţă de a suportă lumina şi zgomotele puternice. După acesta criză urmează o stare de somnolenţă şi de extenuare.
• Durerea este localizată pe o parte a capului, iar la orice efort fizic, se intensifică durerea.
• Foarte adesea migrena este însoţită de o schimbare de dispoziţie, hipersensibilitate, slăbiciune, ameţeală, vomă şi vertij.
• Medicii deosebesc câteva forme ale migrenei. Cel mai adesea sunt intilnite migrena simplă, care se manifestă în 70 % dintre cazuri, şi migrena cu aură, în cazul căreia debutul durerii este “anunţat” de tulburări vizuale, senzitive şi motorii, care apăr de obicei cu aproximativ 15-20 de minute înaintea atacului migrenos propriu-zis. Pacientul vede puncte negre sau flashuri luminoase intense. Această “aură” se manifestă la aproximativ 30% dintre cazurile cu migrene.

b. Cauzele migrenelor şi factorii de risc:

• Un rol important în apariţia migrenei îl joacă factorii genetici.
• O altă cauză poate fi dilatarea sau îngustarea vaselor cerebrale (anevrisme, respectiv stenozari vasculare). Anumite substanţe chimice din creier (serotonină), scad brusc, ceea ce duce la îngustarea vaselor de sânge şi la scăderea cantităţii de sânge într-o anumită parte a creierului. Consecinţa acestei ingustari a vaselor sunt tulburările vizuale.
• Şi schimbările la nivel hormonal pot determina apariţia migrenelor
• Unele femei pot avea migrene înaintea menstruatiei (premenstrual).
• Cefaleea din sinuzitele acute este asemănătoare celei din migrene, dar migrenele se diferenţiază prin faptul că apar pe o parte a capului, pe partea stânga sau dreaptă şi sunt însoţite de sensibilitate la lumină şi la zgomot.
• Fără tratament, migrena poate dura între 4 şi 72 de ore.
• Factorii de risc sunt: istoricul familial, dacă părinţii au suferit de migrene, în 90% dintre cazuri se moşteneşte la copil; sexul feminin, femeile au un rsic mai mare decât bărbaţii şi mamele transmit durerea copiilor în 72 % dintre cazuri; migrenele apar frecvent în perioada adolescenţei şi în tinereţe şi în afecţiuni precum depresia, anxietate şi epilepsie.
• Unele medicamente nu trebuie luate în timpul sarcinii. Consultă-ţi medicul înainte de a lua medicamente pentru migrene
• Sunt recomandate apelarea de urgenţă la medic în cazul migrenelor intense, atoce, durabile, cu amorţeală, ameţeală şi tulburări vizuale, de vorbire şi mers
• În cazul copiilor care acuză migrene, este foarte important să se apeleze la un pediatru neurolog
• Migrenele nu se pot trata, dar se pot trata cu scopul diminuarii intensităţii atacurilor migrenoase.
• Se pot administra antiinflamatoriile nonsteroidiene (aspirină ibuprofen) şi medicamente antiemetice (care reduc greaţa şi varsaturile), spre exemplu metoclopramidul.
• Sunt necesare investigaţii complementare, precum RMN-ul sau CT-ul în cazul în care toate metodele de tratament au fost epuizate şi nu au dat rezultate

c. Sfaturi cum putem preveni şi controla migrena?

• Evitaţi consumul de brânză franţuzească, murături, mâncărurile fermentate sau marinate
• Evitaţi aspartamul şi glutamatii din concentratele vegetale, sucuri sau din mâncarea asiatică, cacaoa, nucile, citricele, fasolea
• Evitarea consumului de ciocolată, glutamat monosodic, vinul sec, mai ales cel roşu, şampania şi berea.
• Trebuie să dormiţi suficient, dar să nu exageraţi
• Trebuie să mâncaţi la ore regulate şi să nu săriţi peste mese
• Trebuie să evitaţi pe cât se poate schimbări meteorologice şi scăderea sau creşterea presiunii atmosferice
• Să evitaţi stresul şi să practicaţi tehnici de relaxare care reduc stresul şi tensiunea accentuată
• Să evitaţi lumina puternică, mirosurile puternice
• În timpul crizei se observă o uşurare dacă se aplică ceva cald pe cap. Adesea durerea dispare sau se ameliorează dacă bolnavul s-a spălat pe cap cu apă fierbinte sau stă câteva minute cu picioarele în apă fierbinte suportabilă.
• Medicamente care se pot lua: vitamina E, vitamina B12 injectabila, preparate conţinând magneziu şi potasiu.
• Nu luaţi medicamente în exces. Dacă medicamentele împotriva durerii sunt luate mai des de două-trei ori pe săptămână sau în cantităţi mari, există riscul de a face durerea de cap de tip rebound.
• Pe lângă tratamentul medicamentos, se mai apelează la acupunctură, masajul, electrostimularea la nivelul pielii, reflexoterapie, aromoterapie.
• Studiile arată că acizii graşi omega-3 pot ajuta la prevenirea migrenelor. Consumaţi mai mult peşte.

d. Tratamente alternative în cazul migrenelor uşoare

• Pe lângă tratamentul medicamentos, se mai apelează la acupunctură, masajul, electrostimularea la nivelul pielii, fitoterapie şi homeopatie.
• Busuiocul: se foloseşte sub formă de infuzie preparată din 5 g de plantă la o cană cu apă. Se consumă după masă.
• Banuteii: se indică în special în migrenele declanşate de emoţii; se foloseşte că macerat la rece (conţinutul a “două mâini” de plantă proaspătă-flori şi frunze-într-un litru de vin alb); se recomandă 1-3 linguri pe zi.
• Actaea racemosa: indicat în cefaleea occipitală iradiată pe coloană cervicală, care are agravare înaintea menstruatiei.
• Bryonia: unul din cele mai importante remedii ale migrenelor; îi este caracteristică agravarea bolii la cea mai mică mişcare (şi mişcarea globilor oculari)
• Ceai de coada soricelului, o cană sau două pe zi, ceai de păducel, amândouă având rol în îmbunătăţirea circulaţiei sangvine la nivelul vaselor de sânge din creier.
• Migrenele biliare se pot trata în staţiunile cu profil de boli digestive: Olanesti, Călimăneşti, Sangeorz; migrenelor din cadrul nevrozelor şi tulburărilor vasculare cerebrale le sunt indicate staţiunile: Tusnad, Borsec, Buzias, Vatra Dornei.
• Uleiul de levănţică. Acesta se dilueaza 4 picături la 150 ml de apă şi se bea de 3 ori pe zi, între mese. Cu tinctura alcoolică de levănţică se face gargară, se ung tîmplele şi fruntea şi se beau cîte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi, între mese.
• Infuzii din flori de tei, levănţică, museţel, iasomie, frunze de mentă şi roiniţă, luate separat sau în amestec între ele, cu adaus de rădăcină de valeriană, părţi aeriene de sunătoare, sovîrf şi pătlagină.